Agresivitatea copiilor este un subiect deloc confortabil pentru părinți. Cui îi face plăcere să audă povestiri de la educatori, învățători, profesori sau alți părinți, în care propriul copil a participat activ la astfel de incidente, ba mai mult a reușit să implice și alți copii din grup?
Dar odată ce am trecut peste etapa inițială, când rușinea și furia pun stăpânire pe noi, este important să înțelegem că aceste impulsuri agresive ale copiilor noștri au în spate o nemulțumire, o frustrare sau o depresie, căreia aceștia nu știu să îi dea glas.
De exemplu, copiii care intră pentru prima dată într-o colectivitate pot începe să-i muște, să îi impingă sau să îi respingă pe ceilalți copii din grupă. De fapt, la această vârstă copiii au nevoie de o perioadă de adaptare, în care să se obișnuiască cu spațiul, cu personalul creșei sau grădiniței, cu ceilalți copii, cu programul impus și cu despărțirea de părinți sau de persoana cu care petrec cel mai mult timp (bunica, bona, mătușa).
În cazul copiilor mai mari, care știu să discearnă între bine și rău, își aleg singuri prietenii, cărțile pe care le citesc, muzica pe care o ascultă și hainele pe care le poartă, agresivitatea reprezintă modalitatea prin care își etalează forța pe care simt că o dețin, ascunzându-și astfel vulnerabilitatea.
Indiferent însă de vârsta copiilor, atunci când agresivitatea își face loc, este bine să acționăm. În cartea Mici Probleme și mari întrebări, de la A la Z, pedopsihiatrul Stéphane Barbas ne îndrumă să identificăm motivele care pot alimenta violența copiilor.
- Violența la care copilul a fost martor pasiv – cea de la televizor ori din jocurile video – îi poate favoriza exprimarea propriei violențe. Limitați-i timpul petrecut în fața ecranelor.
- Violența trăită s-ar fi putut manifesta în sânul familiei. S-a demonstrat că violențele conjugale reprezintă un abuz pentru copii și că au, totodată, repercusiuni asupra comportamentului școlar al acestora.
Copiii au nevoie ca în astfel de situații să simtă că le suntem alături, că înțelegem lucrurile din perspectiva lor, că avem răbdare și că suntem dispuși să căutăm soluții împreună. În același timp, trebuie să fim fermi și să le explicăm că nu agreăm comportamentul agresiv și că limitele ferme pe care le-am stabilit trebuie respectate.
Mai multe informații despre agresivitatea copiilor, cum se manifestă la diferite vârste și ce putem face găsiți în cartea Mici Probleme și mari întrebări, de la A la Z. Răspunsurile unui pedopsihiatru.
