Ne bucurăm că Anamaria Ivan s-a alăturat campaniei noastre, Împreună creștem cititori pasionați. Îi mulțumim autoarei blogului ZânaScutecel.ro atât pentru deschiderea cu care acceptă de fiecare dată invitațiile noastre, cât și pentru răspunsurile oferite în rândurile de mai jos.
Ana Maria, înainte de a vorbi despre modul în care îi apropiem pe copii de cărți, aș vrea să ne poveștești cum ai descoperit tu plăcerea cititului. Ai fost încurajată de părinți? Se întâmpla să citești pe ascuns, noaptea, după ce ai tăi dădeau stingerea?
Ai mei citesc de când îi știu și aveam o bibliotecă bogată în casă. Primul roman citit a fost la 8 ani și îl țin minte și acum. L-am recitit după ani de zile și eram uimită să aflu cât de diferit vedeam lucrurile și le înțelegeam la 8 ani.
Din școală și liceu am amintiri doar cu cărțile citite, mai puțin cu ieșit afară. Toți banii de buzunar îi cheltuiam în anticariatele de la Universitate, care nu mai există acum, dar pe care le devoram. Am citit mult teatru și Oscar Wilde, a fost preferatul adolescenței mele. Dintre români, mereu mi-a plăcut Caragiale. Are un umor sarcastic, bun și în zilele noastre.
Și da, am citit mult cu pătură în cap până la 5 dimineața. Asta făceam în vacanțele de vară. Citeam noaptea și dormeam ziua și îi disperam pe ai mei că nu ieșeam afară.
Au fost și perioade în care nu ai citit deloc?
Da. De când sunt mamă, 90% citesc despre ce ține de creșterea copiilor. Am cărți multe cumpărate, dar care stau pe noptieră neatinse și mor de ciudă că nu am timp de ele. În ultimii cinci ani când am timp, dorm. Cu trei copii mici, altele sunt prioritățile acum. Dar am tot restul vieții să mă închid într-o bibliotecă și să citesc. Ca mama.
Ești mamă de trei copii. Cât reușești să citești din ce îți propui?
Foarte puțin, așa cum am răspuns mai sus. Acum citesc cărți de povești foarte multe sau despre cum să îi cresc pe ei. Mai puțin cărțile după care tânjește sufletul meu.
Studiile spun că este important să le citim copiilor și să îi familiarizăm cu cărțile încă de când sunt foarte mici. Cum ai introdus cărțile în rutină zilnică a copiilor tăi?
Le-am citit de la 6 luni. E mult spus citit, dar încă de la 6 luni aveau cărți cu coperți groase, cu tot felul de animale sau lucruri în baza cărora eu inventam povești scurte, în care îmi schimbam vocea pentru a fi interesante pentru ei. La noi e ritual cititul poveștilor nu doar ziua, ci și seara la somn. Cred că le induce o stare de calm, de relaxare și îi ajută să viseze frumos. Maria mereu îmi spune că ceea ce visează are legătură cu ceea ce citim seara. Așa că am grijă ce le citesc înainte de somn. Avem povești despre orice, dar le place să le inventez și eu poveștile mele, pe diferite teme pe care ei mi le dau.
Alegi cărțile împreună cu ei, mergând în librării și lăsându-i să le răsfoiască?
Și, și. Aleg cărți despre care aud, care sunt la reduceri sau din librării. Lor le place mult să mergem și mereu negociem câte cărți să luăm la sfârșit. Alexandru și le alege pe ale lui, Maria pe ale ei.
Spune-ne un tip & trick care te-a ajutat să îi apropii pe copii de cărți.
Rutina zilnică. Nu știu altă realitate. Nu știu ce înseamnă o lume fără cărți. Asta e viața lor. Cărțile. Cărțile NU ar trebui să fie o excepție în viața unui copil sau o etapă. Cărțile ar trebui să fie viață lor: miros de carte și personaje interesante.
Mai multe detalii despre campania Împreună creștem cititori pasionați găsiți aici. Campania se desfășoară în grădinițele și școlile din țară, acolo unde pasiunea pentru cărți trebuie hrănită întocmai ca acasă. Dacă doriți să faceți parte din această campanie, vă încurajăm să ne scrieți aici.