„7 zile“ vorbește despre lumea adolescenților de azi, așa cum este percepută de ei

Scris într-un stil ușor de digerat de adolescenți, 7 zile explorează universul lor folosindu-se de două perspective: două fete, Jess și Kez, situate pe părți opuse ale baricadei, își expun propriile variante ale aceleiași povești. Jess este victimă, Kez este agresor, cel puțin în aparență. Cufundându-mă în paginile cărții am priceput repede de ce a încântat-o pe fiica mea: romanul lui Eve Ainsworth vorbește despre lumea lor, a adolescenților de azi, așa cum este ea percepută de ei. Și, cel mai important, le vorbește pe limba lor, o limbă care nu mi se pare atât de străină pe cât îmi închipuiam. Cu puțină răbdare, adultul pătrunde lesne în acest univers marcat de probleme specifice. Bullying-ul este doar una dintre aceste probleme și în jurul său se țese intriga din 7 zile.

Jess este grasă și săracă, se îmbracă prost și are o viață grea, alături de mama ei care este nevoită să lucreze nopțile pentru a face față cheltuielilor, și surioara cea mică de care trebuie să se ocupe zi de zi. Părăsite de un tată prea comod și cu o mamă absentă în momentele-cheie, Jess și Hollie (surioara) se confruntă cu o existență apăsătoare.

Mănânc fără grabă pâinea prăjită, bucurându-mă de fiecare înghițitură. În tot timpul ăsta, îmi imaginez că tata e tot în fața mea, amestecându-și ceaiul cu lingurița și vorbindu-mi.

Dar, de data asta, nu-mi spune că o să mă părăsească. De data asta nu  mai pleacă nicăieri. (pag. 124)

Greul este mai copleșitor pentru Jess, căci cea mică are maniera sa simplă de a vedea problemele și a le găsi rezolvări.

— Câteodată mi-e greu și mie. Dar toți plângem, Hollie, până și tu.

— Eu plâng când mă lovesc și când Ben Langdon mi-a luat creionul preferat. E cel mai obraznic băiat din clasă.

— Am și eu o colegă obraznică. Nu se poartă deloc frumos cu mine, spun.

Strivesc absentă între degete frunza lui Hollie și o arunc pe trotuar.

— Ar trebui să-i spui unui profesor. O să-i ia creionul, dă Hollie încet din cap, cu aerul că gata, mi-a rezolvat ea toate problemele.

Îi ciufulesc părul. E moale și fin.

Îi zâmbesc și mă întreb ce m-aș face fără ea. Raza mea de soare. (pag. 204)

Kez este frumoasă și populară, iubita unuia dintre cei mai tari tipi din școală. Se îmbracă mereu bine și oferă aparența unei tipe înstărite cu o viață de invidiat. Tot ea este cea care găsește o plăcere nebună în a o tachina pe „șleampăta” Jess, împingând uneori lucrurile într-o extremă periculoasă. Până aici povestea pare simplă și poate banală. Dar ceea ce se vede nu reprezintă întotdeauna realitatea și, treptat, miezul problemei începe să se dezvăluie, în vreme ce acțiunea se complică. În apărarea lui Jess intervine chiar iubitul lui Kez, ceea ce evident înrăutățește comportamentul acesteia din urmă. Doar că prietenia dintre Jess și Lyn nu este singurul factor declanșator al violenței lui Kez.

Romanul atinge așadar  probleme familiare adolescenților, dar face mai mult decât a le expune – caută să ajungă la cauzele lor și chiar să le ofere rezolvări ipotetice. Pentru că, oricât de grav ar sta lucrurile, ele pot fi îndreptate cu voință și tact. Așadar, găsesc multe lecții de viață în acest roman, lecții predate pe înțelesul adolescenților și cu instrumente ce provin din lumea lor în care nouă, adulților, ne este restricționat de multe ori accesul. Prezentând povestea din ambele perspective, a victimei și a agresorului, riscul de a pierde din amănunte scade și, astfel, imaginea problemei este cât se poate de complexă și, mai ales, completă, lucru necesar pentru a judeca mai bine lucrurile.

Ajungând la sursa problemei, găsirea unei soluții este mai facilă. Bagajul emoțional este unul foarte încărcat și divers, iar personajele sunt și ele colorate, înfățișând diferite tipologii adolescentine și umane, rupte din realitatea cotidiană, cărora cititorii mari sau mici le pot găsi cu ușurință corespondențe printre cei din jurul lor. Desigur, aceste aspecte sunt mai puțin evidente pentru cititorii adolescenți. Ei vor percepe mai degrabă povestea antrenantă care le este spusă și doar indirect latura moralizatoare.

Un text semnat de Andreea Iulia Toma și publicat pe Bookhub.ro

Facebook Comments

Recomandări

Editura Gama

De peste 20 de ani, una dintre cele mai apreciate, exigente și creative edituri pentru copii din România. Preocuparea permanentă pentru „educația prin joc” și încercarea neobosită de a oferi titluri de cărți pentru copii deopotrivă atractive și utile, în ediții minuțios îngrijite, ne-au atras aprecierea părinților, educatorilor și profesorilor.

Articole similare

Lasă un răspuns